Psihologia comunicării și HR - cu Gerhard Ohrband

Multe companii se mândresc că nu au conflicte în echipă. „La noi în echipă nu există niciun conflict.” „Clienții noștri au doar lucruri pozitive de spus despre noi.” Sună ideal, nu? Dar uneori, „fără plângeri” e de fapt un semnal de alarmă. Poate însemna că angajații sau clienții pur și simplu nu mai au chef să spună ceva. Studiile internaționale arată că aproximativ 70% din angajați sunt emoțional deconectați de la job. Vin la muncă, își fac treaba, dar mintea și inima lor sunt în altă parte—pregătindu-și în liniște următorul pas (=un nou job). Sau poate înseamnă că le e frică să vorbească. Dacă compania ta promovează de mult o cultură a „pozitivismului”, angajații pot să se simtă nesiguri să-și exprime nemulțumirile. Le e teamă să nu fie etichetați drept „tocilari” sau să nu deranjeze status quo-ul. Iată adevărul contraintuitiv: un anumit nivel de negativitate e, de fapt, un semn că mediul de lucru e sănătos. Când apar neînțelegeri, critici sau chiar furie, acestea scot la...

Înainte de a vorbi despre tehnici sau abilități, merită să ne uităm la ceva mai fundamental: modul în care suntem percepuți și cât de conștient ne modelăm această percepție. Cine sunt și cine vreau să devin? Cei mai mulți dintre noi simțim o anumită neliniște în situații sociale — cum ar fi susținerea unui examen, vorbitul în public sau ieșirea la o întâlnire. Această neliniște reflectă conștientizarea faptului că, în orice situație socială, vom fi judecați. Ceilalți își vor forma o impresie despre noi. În unele cazuri, această impresie este esențială pentru obiectivele noastre: • să obținem un loc de muncă sau o promovare • să vindem produse sau servicii • să trecem un examen •   să-i placem interlocutorului Aceste judecăți sunt profund relative. Ele depind de cine suntem (sau de cine pretindem că suntem), de cine este interlocutorul nostru și de cerințele concrete ale situației. Acest lucru ne conduce la un set de întrebări mai fundamentale: Cine ești? Cine preti...

Ca coach de comunicare, întâlnesc frecvent două concepții greșite: ·         Un coach de comunicare trebuie să fie un comunicator perfect. ·         Un coach de comunicare trebuie să-ți spună ce și cum să comunici. Înainte de a comenta aceste două presupuneri, vreau să încep cu un eșec personal. Un studiu de caz personal Pe lângă munca mea de psiholog, predau de mulți ani limbi străine ca hobby. Cu câțiva ani în urmă, am abordat un potențial client nou aici, în Moldova: o companie internațională. Dezvoltasem un concept nou de predare a limbii engleze de afaceri, bazat pe jocuri de rol în situații dificile de la locul de muncă, adaptate fiecărui client. Soția mea m-a criticat dur pentru că ofeream prea mult, dar am decis să le propun companiei o lună gratuită: două ședințe de câte 90 de minute pe săptămână, susținute de mine, la sediul lor. Logica mea a fost următoarea: din moment ce abordarea mea era dif...

Ponta Victor sau Victor Ponta? O încurcătură ușor de evitat – mai ales pe plan internațional – este prima variantă. În aproape toate țările lumii, ordinea așteptată (în afara listelor de participanți, unde se începe adesea cu numele de familie) este: PRENUME + NUME DE FAMILIE Excepții Unele țări asiatice, precum China și Coreea Tradițional și Japonia (deși practica s-a „occidentalizat” deja în contexte internaționale) În Europa, această ordine inversă se practică constant doar în Ungaria. În România și Republica Moldova, situația este – din păcate – destul de imprevizibilă. Dacă ne uităm doar la profilurile de LinkedIn, vedem multă inconsistență. De ce e o problemă reală? La Ciobanu Ilie, pentru noi e clar care este prenumele. Dar de unde să știe un străin? Și ce facem cu nume precum: Marian Alexandru sau Radu Mihai Care este prenumele și care este numele de familie? Gafa clasică în business Am văzut în corespondență de afaceri formule de tipul: Dear Mr. Meyer Michael O formulă care su...

Trăim într-o lume obsedată de „îmbunătățire constantă”. În fiecare an apare un iPhone sau un Samsung nou, mai rapid, mai deștept și mai ieftin decât precedentul. Dar ce facem cu abilitățile noastre umane? Suntem cu adevărat mai buni ascultători, negociatori, vânzători sau manageri decât oamenii de acum 50 sau 100 de ani? Sigur, avem unelte incredibile astăzi – tabele, corector automat și chiar inteligență artificială. Totuși, orice meserie se bazează încă pe componenta umană. Și pe măsură ce tehnologia avansează, aceste calități umane devin adesea factorul decisiv în afaceri. Gândește-te la internetul gratuit. În anii ’90, făceam 30 de minute cu bicicleta până la biblioteca locală ca să citesc ziare online în română. La vremea aceea, internetul gratuit era un mare avantaj. Astăzi, Wi-Fi gratuit găsești peste tot, dar majoritatea oamenilor au deja date mobile. Deciziile se iau acum pe alte criterii. La fel și în afaceri: tehnologia singură nu mai e suficientă. Abilitățile de comun...

Ai fost vreodată criticat pentru modul în care vorbești? Ai fost vreodată puțin emoționat înainte de a deschide gura? Dacă ești ca majoritatea oamenilor, aceasta este o experiență normală. Dar te-ai gândit vreodată cum ar arăta comunicarea perfectă? De peste două decenii predau și limbi străine, în special limba germană. Majoritatea cursanților au spus explicit că vor să vorbească o germană perfectă. Totuși, când am început o discuție despre ce înseamnă, de fapt, perfecțiunea, destul de mulți s-au enervat. Care este problema? Pe de o parte, „perfecțiunea” este importantă pentru noi. Fie tindem spre ea, fie ne temem să vorbim mai puțin decât perfect. Pe de altă parte, rareori definim ce ar însemna concret această perfecțiune. Într-o limbă străină, lucrurile par simple: ·         să vorbești fără accent ·         să vorbești fluent ·         să vorbești fără greșel...