Cum pot să-mi recunosc propriile greșeli?
La prima vedere, această întrebare pare aproape inutilă. În multe culturi, religii și medii profesionale, recunoașterea propriilor greșeli este considerată oficial o virtute. Ni se spune că a admite că ai greșit este un semn de maturitate, onestitate și forță. Și totuși, realitatea arată adesea foarte diferit. Dacă te uiți la figuri publice—politicieni sau directori de companii mari—rareori vezi o recunoaștere sinceră a greșelilor. Un exemplu cunoscut este Donald Trump, care, indiferent de opinia politică, tinde să transfere responsabilitatea către alții—instituții, țări sau persoane. De ce se întâmplă asta, dacă recunoașterea greșelilor este, teoretic, apreciată? Răspunsul ține de experiență. În multe părți ale lumii, mai ales în țări marcate de moștenirea fostei Uniuni Sovietice, oamenii au învățat ceva diferit față de idealul oficial. Regula nescrisă nu este „respectă pe cineva care își recunoaște greșeala”, ci mai degrabă: dacă ești la pământ, ceilalți te pot lovi și mai ...