De ce simțim rezistență atunci când încercăm să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare?

Majoritatea mecanismelor de mai jos sunt valabile pentru aproape orice tip de schimbare comportamentală.

În primul rând, lucrul asupra comunicării pare complicat și dificil. Nu este ca și cum ar trebui să îmbunătățim un singur lucru. Comunicarea este un termen-umbrelă care include foarte multe abilități și comportamente asupra cărora putem — și ar trebui — să lucrăm: calitatea vocii noastre, limbajul corpului, calitatea întrebărilor pe care le punem, capacitatea de a deveni mai empatici, de a explica lucruri complicate într-un mod simplu, de a ne apăra clar pozițiile și multe altele. Din această cauză, deseori ne simțim copleșiți și nu știm de unde să începem. Avem impresia că suntem incompetenți în foarte multe domenii în același timp.

În al doilea rând, cădem pradă așa-numitei erori a costurilor irecuperabile.

Acest efect descrie tendința noastră de a continua să investim în comportamente familiare doar pentru că am investit deja ani întregi în ele — chiar dacă acestea nu sunt eficiente. În comunicare, asta înseamnă că oamenii rezistă inconștient să schimbe modul în care vorbesc, argumentează, explică sau reacționează emoțional, pentru că stilul lor actual a devenit parte din identitatea lor. A accepta că o altă abordare a comunicării este mai bună poate fi perceput indirect ca o recunoaștere a faptului că ani întregi de comportament anterior nu au fost tocmai optimi. Cu cât am investit mai mult timp, ego și energie emoțională într-un anumit stil de comunicare, cu atât devine mai greu să renunțăm la el.

În al treilea rând, schimbarea stilului nostru de comunicare poate părea psihologic „greșită”, chiar și atunci când este obiectiv mai sănătoasă sau mai eficientă. Un fenomen asemănător poate fi observat în reabilitarea după un ictus (accident vascular cerebral). Pacienții care au dezvoltat o postură distorsionată se apleacă înainte chiar și atunci când stau în picioare. Când fizioterapeuții încearcă să le corecteze postura, pacienții intră adesea în panică și au impresia că se prăbușesc pe spate. Poziția lor distorsionată a devenit noul lor echilibru subiectiv, iar postura corectă din punct de vedere obiectiv li se pare nenaturală și periculoasă.

Același mecanism apare frecvent și în comportamentul nostru de comunicare. Moduri mai adecvate de a vorbi, de a asculta sau de a ne afirma pot părea la început artificiale, exagerate, arogante, slabe sau pur și simplu inconfortabile din punct de vedere emoțional. Pentru că vechile noastre obiceiuri de comunicare au devenit „echilibrul nostru psihologic”, rezistăm instinctiv noului comportament și încercăm să revenim la vechiul echilibru — chiar dacă noul comportament este obiectiv mai eficient.

În al patrulea rând, chiar și atunci când progresăm cu adevărat, oamenii din jurul nostru pot opune inconștient rezistență schimbării noastre. Dacă ne schimbăm stilul de comunicare, ceilalți sunt obligați să-și revizuiască impresiile despre noi — iar oamenii, în general, rezistă schimbării categoriilor sociale deja formate. Este mult mai confortabil din punct de vedere psihologic să îi plasăm pe ceilalți în roluri și etichete stabile, pentru că asta ne oferă predictibilitate și stabilitate socială.

Din acest motiv, cei din jur pot — deseori inconștient — să minimizeze progresul nostru, să îl ignore sau chiar să ne încurajeze subtil să revenim la vechiul comportament. Nu neapărat din răutate, ci pentru că schimbarea imaginii lor despre noi necesită un anumit efort cognitiv și emoțional. Într-un anumit sens, identitățile sociale stabile fac relațiile să pară mai sigure și mai ușor de gestionat. Dacă ar trebui să ne actualizăm permanent impresiile despre ceilalți pe baza progresului lor real, mediul nostru social ar deveni mult mai puțin previzibil.

Per ansamblu, rezistența față de îmbunătățirea abilităților de comunicare nu este doar lene sau lipsă de disciplină. O mare parte din această rezistență provine din mecanisme psihologice profunde legate de identitate, obișnuință, echilibru emoțional și stabilitate socială.

---

Vrei să depășești nesiguranța și frustrarea legate de limba străină pe care ai început deja să o înveți? Sau poate vrei să înveți o limbă nouă fără să treci prin nenumărate niveluri standard de curs — dar simți că nu faci progrese?

Ia-ți un exemplar al cărții mele: „The GO Method – Breaking Barriers to Language Learning” pe Amazon:
https://www.amazon.com/GO-Method-Breaking-barriers-language/dp/1973118688

💡 Previzualizare gratuită: Primele două capitole le poți primi gratuit abonându-te la newsletterul meu săptămânal (disponibil numai în limba engleză), plin de sfaturi și resurse despre psihologia comunicării în contexte internaționale, multiculturale și multilingve.
Click here to subscribe

--

Psihologia comunicării și HR: lecții scurte și practice, o dată pe săptămână.

Cu accent pe conversațiile de afaceri internaționale și multilingve.

Gerhard Ohrband este psiholog din Hamburg/Germania, specializat în psihologia comunicării și HR. El oferă consultanță și coaching pentru persoane și companii din întreaga lume (în engleză, spaniolă, portugheză, germană, română și rusă), ajutându-le să evite neînțelegerile costisitoare și să gestioneze conflictele cu angajații și clienții.

Comments

Popular posts from this blog

De ce s-ar putea să nu fie o idee bună să înveți din poveștile de succes

Pericolele practicării comunicării cu AI

De ce nu spui direct ce vrei cu adevărat