Psihologia comunicării - cu Gerhard Ohrband

Majoritatea materialelor disponibile despre interviuri se concentrează pe greșelile pe care le fac candidații. Totuși, un interviu de angajare este, în esență, o întâlnire socială, unde intervievatorul – de obicei un reprezentant HR – este practic recepționerul companiei. Pentru mulți candidați, este prima lor interacțiune reală cu cineva din acea organizație. Ce uită mulți profesioniști HR este că deciziile se iau de ambele părți ale mesei, mai ales în vremuri și locuri unde candidații calificați sunt puțini. Este esențial să fii conștient de cum se desfășoară aceste întâlniri sociale. În situațiile în care există mai mulți candidați potriviți, este ușor să cazi într-o „mentalitate de portar”, asumându-ți o postură arogantă și simțindu-te împuternicit de procesul de selecție. Dar acest lucru se poate întoarce rapid împotriva ta. Greșeala Numărul Unu: Ignorarea Această Realitate Mulți profesioniști HR încă se comportă ca niște „portari”, uitând că și candidații îi evaluează pe ...

Ce înseamnă de fapt autenticitatea? Cât de utilă este într-un mediu corporativ? Și unde se află exact granița între a fi autentic și a fi inautentic? Adesea, ne judecăm pe noi înșine și pe ceilalți după o listă – adesea implicită – de „trebuie-uri”. În prezent, a fi autentic cu orice preț pare să fie pe lista aceasta pentru mulți. Dificultatea cu conceptul de autenticitate este că fiecare dintre noi trebuie să facem față unei complexități interioare și exterioare. Indiferent dacă vrem sau nu, dacă suntem conștienți sau nu, toți trebuie să schimbăm roluri într-o zi obișnuită. Imaginează-ți că primești cinci apeluri telefonice, unul după altul. Ești sunat de șeful tău, de fiica ta de 7 ani, de un agent de vânzări, de soacra ta și de un client cu care speri să închei un contract. Imaginează-ți că am înregistrat toate apelurile tale. Crezi cu adevărat că vocea, frazarea și atitudinea ta vor fi exact la fel în toate cele cinci apeluri? Probabil că vei observa că ai jucat un anumit rol...

  Nu, nu mă refer la comentarii sexiste, de genul „Astăzi arăți foarte atrăgătoare!” Și nu vorbesc despre teama că feedback-ul pozitiv ar putea „strica” angajații, soțul/soția sau copiii. Da, în unele țări, această idee este încă destul de vie, mai ales în fostele țări din Uniunea Sovietică, precum Moldova, unde sunt stabilit. Astăzi, o să-ți dau două exemple în care comentariile pozitive pot avea consecințe negative dacă nu le echilibrezi: unul este intenționat, iar celălalt neintenționat. Lauda poate să te facă vulnerabil în fața provocărilor viitoare Carol Dweck, de la Universitatea Stanford, acum bine cunoscută pentru bestsellerul Mindset , a realizat cercetări în anii 90 care arată că lauda acordată elevilor pentru inteligența și talentul lor după un succes inițial îi face vulnerabili în fața provocărilor viitoare. Acest lucru se întâmplă pentru că atunci când copiii sau elevii sunt lăudați pentru abilitățile lor înnăscute, cum ar fi inteligența, aceștia dezvoltă o men...

Când vorbesc cu managerii de resurse umane, aud des: „Aproape niciodată nu avem conflicte.” Și liderii de echipă spun cam același lucru. Ei bine, desigur, să nu admiti existența problemelor, mai ales în fața unor persoane necunoscute sau a celor care oferă traininguri de comunicare, pare un comportament rațional. Totuși, de cele mai multe ori, cred că acest răspuns este sincer. Problema este, însă, ce înțelegem noi prin cuvântul „conflict”. Pentru majoritatea dintre noi, el evocă expresii verbale și fizice de dușmănie și agresiune. Ne-am aștepta ca cel puțin ostilitatea fizică deschisă să fie ceva rar întâlnit în corporațiile moderne. Iar când se întâmplă, de obicei este împotriva „culturii organizaționale”. Dar nu toate conflictele trebuie să fie exprimate, iar nu toate conflictele implică dușmănie de la început. Hai să începem cu ceva foarte simplu. Avem timp limitat pentru muncă. Avem opțiuni nelimitate despre ce putem face cu timpul nostru de muncă. Fiecare ființă umană e...